Am sa-ti vorbesc despre oamenii pe care nu ii placi din varii motive, dar de care nu poti scapa.

Oamenii care se ataseaza de tine si te cauta mereu. Cine stie de ce. Poate pentru ca obisnuiesti sa porti negru, plete in vant, tenisi lungi pana la genunchii ososi si vorbesti mult la telefon, pari detasata si in acelasi timp disponibila, nu faci rabat la timp. Poate pentru ca li se pare ca daca ar avea ceva de spus, i-ai asculta, dacar ar avea nevoie de ceva te-ai oferi.

Oamenii fara viata interioara, care se plictisesc si iti bat mereu la usa, te suna sau se opresc pe strada cu tine, daca se intampla sa te intalneasca, iti trimit mesaje de felicitare pe email cu diverse ocazii, te contacteaza pe messenger pentru mass si bancuri chiar daca ai scris foarte clar la status BUSY.

O fosta colega de generala, reintalnita dupa ani lungi si suficienti de interesanti sa o uiti complet. Pe ea si pe restul gastii. Cu o exceptie. Ai contactat-o pentru a putea revedea pe altcineva. Nu ai restabilit legatura cu persoana dorita. Ea in schimb te cauta mereu la telefon, ca sa iti destainuiasca teribilismele si iubirile fanteziste pentru diversi indivizi pe care nu ii cunosti si cu atributele carora nu ai nevoie sa iti incarci memoria.

O cunostinta relativ recenta si intamplatoare, care revine sistematic pentru a te invita la o cafea si pe care o refuzi la fel de sistematic, cu panica lipsei de inspiratie in materie de pretexte. Are un copil de cinci ani care odata ti-a insirat pe jos toate merele din fructiera, construind cu ele tarcuri pentru nucile in care vedea oi. A fost un bun motiv sa instalezi o usa cu vizor si o sonerie, si sa fi vesnic “plecata” de acasa.

Un prieten de-al fratelui/varului (cineva apropiat), mare amator de bere si de anecdote mondene, pe care daca il las sa vorbeasca, iti intinde inaintea ochilor un scenariu intreg, cu personaje foarte reale, fiecare cu ticurile si gafele specifice; amuzant la inceput, se repeta curand si o face cu un entuziasm gretos, printre ragaieli si expresii angoide. Imposibil de ocolit; cel putin o data pe luna nu ai unde sa te ascunzi cand va intalniti (intamplator de cele mai multe ori). Si se intampla des. Se plimba incet si sigur prin incapere (sau in jurul tau), scotandu-si burta de betiv inainte, exclama, da ochii peste cap si cere o Stella.

O colega de clasa / de curs, pentru care ai scris odata un eseu. Nu pierde nicio ocazie sa iti aminteasca ce bine i-a prins si sa iti multumeasca. Vrea sa te vada. Vrea sa iti spuna…nu conteaza ce, oricum ceva teribil de anost.

Si Tanti, veche absolventa de tehnologia constructiilor de masini, cu accent local, par rosu si nevoie de afectiune, oprindu-te de fiecare data pentru a-ti admira tinuta, gratia si promptitudinea cu care iti platesti micile datorii pe care le ai. Sunand la usa ba pentru zahar, ba pentru ulei, ba pentru o barfa de cartier care o roade, ba pentru o durere de masele cu saga completa a cariilor si perdictia oftata a unei proteze.

Si fostii prieteni, despre care mai bine nu iti amintesc. X, mai ales. care iti strica mereu cheful, intalnindu-te cu el exact in momentele cele mai neplacute si uitandu-se la tine ca la un bibelou, mai ceva si s-ar pune in cap daca l-ai ruga.

Si poate chiar eu, pe undeva, cotitura incomoda.